Aceste carduri sunt date dracu`

Revoltă, lupte, fețe bisericești șold la șold cu profiluri mirene, unele înspăimântate, altele abulice, câteva fețe de la antidrog, atente la evoluția stării în consemn, pe parcursul dezbaterilor inițiate de sistem, vizavi de preschimbarea documentelor de identitate ale cetățeanului român-creștin-ortodox-european-unit.

O doamnă, congestionată ca un rac fiert, încearcă să strige ceva, dar e limpede că n-are gaz. Dă din mâini, gesticulează, ar vrea să înșface aerul de gât; în sfârșit, cade lată, în moalele fundului.

Alături, un cetățean își face vânt în dreptul nasului, cu o frecvență diabolică, prizând curentul din muchia tremurată a vechii sale cărți de identitate, devenită ad-hoc „evantai cibernetic”: „Domnilor, ce cardu” nostru biometric vi s-a pus pata, ca să ne preschimbați buletinele, așa, hodoronc-tronc? Iar vreți bani, sau ce? Păi, dumneavoastră aveți habar să citiți unele lucruri esențiale, determinante, ei bine, chiar necurate, putem spune, pe invers?! – (rumoare, șoapte, voci amestecate, întrepătrunse, frânturi: ce dra…, care domne…, Pomoh…, de-asta am venit noi…, episcopul?). Sau, pur și simplu nu vă pasă? Scrie CARD?! Ia poftim de citiți-l pe dos, viceversa, de la dreapta, cum ar veni, că sunteți liberali, nu?! Iese DRAC sau nu iese? Păi, atunci? Da” ce suntem noi, animale ca să ne cipați?! Cod de bare, un 666, un Ucigă-l Toaca?! Sau ce? Eu vă rog frumos să lăsați documentele așa cum se află, că să ne lase băiatu-ăla, poștașul, pensia, de două ori, la ușă… sau pe masă! Sau ceva…”.

În tot acest timp, oficialul, imperturbabil, continuă să le explice românilor de câțiva ani buni: „Astăzi este în vigoare o lege prin care actele de identitate includ, în mod obligatoriu, un CIP. Pentru că de trei ani de zile această lege trebuie pusă în aplicare și pentru că tot de trei ani de zile a existat o dezbatere a societății civile legată de aceste CIP-uri, propunem o flexibilizare a abordării acestei legi și introducem un principiu care este absolut firesc și care răspunde și cerințelor, și opțiunilor, și credințelor tuturor cetățenilor români. Este principiul de a opta pentru o carte de identitate simplă sau cartea de identitate electronică, având un CIP care să permită accesul la diverse facilități pe care informatizarea, tehnologizarea o dau în momentul de față”, explică oficialul proiectului Legii de modificare și completare a unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor români”.

„Asta e o ștrangulare a libertății, pentru că suntem și ne-am născut liberi!”, devine incisivă, o tânără măicuță, abordând problema direct, existențial.

Imperturbabil, aproape apocaliptic, oficialul, odată ajuns la pagina 666, precizează: „Proiectul pe care vi-l supunem dezbaterii, pe lângă faptul că oferă posibilitatea cetățeanului să opteze pentru CI sau CIE, vine și cu o altă schimbare și anume, opțional, cartea de identitate simplă sau cartea electronică de identitate se pot elibera și pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani. CIE pentru minorii cu vârsta mai mică de 12 ani nu va conține amprentele acestora”…

„Ptiu, drace, e groasă! Le face caziere la puradei!”, șoptește un domn bine, în costum, făcându-și la repezeală o cruce mare, sub nodul cravatei de aur.

„Oameni buni, eu consider că este un atentat la libertatea omului. Nu cred, în ruptul capului, că trebuie să fim urmăriți prin sateliți sau prin alte mijloace, fixe sau mobile, aflate în gestiune sau deja casate”, opinează unul solid, lucios, apos.

„Chestia asta, cu CIP-ul, chiar înseamnă urmărirea noastră permanentă. Atâta electronică o să ne distrugă viața, intimitatea, familia…”, spune o doamnă, oftând din rărunchi. „În ce sens”? întreabă cineva, neatent. „În sens ireversibil, credeți-mă, mie mi s-a mai întâmplat!”, prinde doamna curaj.

„Domne, eu văd că vrea să ne pună CIP de la naștere. S-o facă domne, ce să mai discutăm atât! Europa ne-a trebuit, na Europă!”.

În final, reprezentanții societății civile prezenți la dezbateri, încă de când a apărut legea, prima oară, deși au apreciat optimismul reprezentanților sistemului, pe temă, le-au cerut acestora să renunțe, definitiv, la cărțile de identitate electronice!

P.S. Acesta este un pamflet și trebuie luat ca atare. Doar dialogurile sunt reale, apărând de-a lungul celor 666 proteste, dezbateri și luări de poziție, pe tema: „Aceste carduri sunt date dracu`!”.